Christian pilgrim

(Evanghelia după Marcu 7:8-9) “Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum : spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea. El le-a mai zis : Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.”

(Evanghelia după Marcu 7:20-23) “El le-a mai zis : Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies din lăuntru, şi spurcă pe om.”

Pentru început, doresc să definesc păcatul.Sunt păcate definite de Dumnezeu şi sunt păcate definite de oameni. Cuvântul păcat, în greacă, înseamnă ‘a nu-şi atinge scopul’. Acesta înseamnă a nu reuşi să facă ceva bine, aşa cum ar fi trebuit. Este un păcat să nu ascultăm şi să nu urmăm legile lui Dumnezeu. Să aruncăm o privire asupra păcatelor aşa cum sunt văzute de oameni.
 

Noi măsurăm păcatele în funcţie de conştiinţa pe care o avem fiecare din noi. Aceasta nu este o ofensă adusă poruncilor dumnezeşti, dar este o judecată în funcţie de trecutul, simţirea şi conştiinţa fiecăruia. Este judecata subiectivă a fiecărui individ. Prin urmare, aceeaşi faptă poate fi sau nu considerată un păcat în funcţie de standardul fiecăruia.

De aceea Dumnezeu ne-a dat 613 articole ale Legii pentru a fi folosite ca standard de judecată. Diagrama de mai jos arată păcatele omenirii.

Prin urmare, n-ar trebui să stabilim standardele în funcţie de propria noastră conştiinţă.

Păcatele conştiinţei noastre nu sunt în concordanţă cu ceea ce Dumnezeu a definit ca păcat. Deci, noi n-ar trebui să ascultăm glasul conştiinţei noastre, ci mai degrabă să acţionăm pe baza poruncilor dumnezeşti.

Fiecare dintre noi are propria idee despre ceea ce înseamnă păcatul. Unii dintre noi consideră păcatul ca deficienţă şi alţii îl considră ca falsă atitudine.

De exemplu, în Coreea, oamenii acoperă mormintele părinţilor cu iarbă considerând de datoria lor să taie iarba şi să aibă grijă de mormântul lor până ce ei înşişi vor muri. Dar în cazul triburilor primitive din Papua-Noua Guinee, ei elogiază moartea părinţilor lor prin împărţirea corpului între membrii familiei după care îl mănâncă. (Nu sunt sigur dacă ei îl pregătesc sau nu înainte de a-l mânca.) Acest obicei ar preveni ca, corpul să fie mâncat de insecte. Acest obicei ilustrează cum conceptul uman al păcatului poate varia în mare măsură.

În funcţie de popoare şi de ritualuri, uneori păcatul poate însemna ceva bun, dar, în acelaşi timp în alte culturi sau după alte obiceiuri, acelaşi lucru poate însemna ceva rău. Dar Biblia ne spune că păcatul este încălcarea poruncilor dumnezeşti. “Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum : spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea. El le-a mai zis : Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.” (Evanghelia după Marcu 7:8-9). Lui Dumnezeu nu-i pasă cum aratăm noi în exterior. Pentru că El se uită în străfundul inimii noastre.